Tu la ce te gândești când auzi cuvântul ”război”? Cu siguranță printre multele idei care-ți vin în minte nu se află și o colecție de obiecte decorative realizate de soldați, personal auxiliar al armatei, civili sau oricine a avut, la un moment dat, o legătură directă sau indirectă cu vreun conflict armat. O astfel de colecție numită ”Trench Art” sau, pe românește, Arta Tranșeelor îi aparține în România inginerului Cristian Dumitru. Această colecție unică poate fi acum vizitată la Muzeul Colecționarilor de la Sun Plaza până pe 24 octombrie.
Cele 4 colecții de la Muzeul Colecționarilor pe care le poți vizita se numesc:
”Arta Tranșeelor (Trench Art) în România”, care îi aparține inginerului Cristian Dumitru și care numără cea mai mare colecție de obiective decorative din România, cu peste 350 de piese, adunate în peste 30 de ani, toate realizate de soldați, personal auxiliar al armatei, prizonieri de război sau civili și a căror proveniență e legată direct de un conflict armat sau de urmările acestuia.
”Colecția Coca Cola”, care îi aparține lui Adrian Preda și care numără 500 de sticle Coca-Cola și 450 de coastere.
”Colecția Aparate Foto Vintage”, care îi aparține Ralucăi Chipriade și lui Paul Aioanei și care cuprinde 67 de aparate, ce prezintă evoluția tehnicii fotografice folosită în captarea imaginilor timp de un secol.
”Colecția Ceasuri de Buzunar”, care îi aparține lui Cristian Galeru și care include 15 ceasuri mecanice, funcționale, replici ale ceasurilor celebre din secolele XVIII- XIX, originalele fiind produse de firma Atlas, un sub-brand al faimoasei companii de ceasuri Elgin Watch Company. Ceasurile din expoziție sunt fabricate în secolul XXI, dar sunt un omagiu adus seriei foarte populare din secolele trecute.
Când ați început să deveniți interesat de obiectele colecționate și cum s-a transformat acest interes într-o pasiune, respectiv colecția pe care o aveți în prezent expusă la Muzeul Colecționarilor?
Acum 30 de ani am cumpărat primul obiect. De-a lungul timpului am mai achiziționat și alte obiecte de același tip, confecționate din resturi militare. Abia după vreo 10 ani, un prieten ziarist, plimbat prin lume, mi-a categorisit colecția ca fiind una de Trench Art. De atunci, căutarea pieselor din categoria Trench Art a a devenit o pasiune constantă, colecția crescând de la câteva zeci la câteva sute de piese.
Care este primul obiect din colecția dvs. care v-a stârnit interesul și pe care l-ați păstrat și care este povestea lui?
Primul obiect achiziționat a fost o scrumieră cu brichetă foarte interesantă (deși nu sunt fumător). Este o scrumieră cu brichetă realizată dintr-o “felie” de țeavă de tun (se observă cu ușurință ghinturile interioare). A fost realizată imediat după Primul Război Mondial dintr-un tun Skoda fără amortizor, de calibrul 105 mm. Cel de la care am achiziționat-o mi-a povestit ca bunicul lui a confecționat-o în cadrul atelierelor Arsenalului Militar din București (pe locul unde se află acum Palatul Parlamentului) folosind țeava unui tun fisurat în urma tragerilor repetate de pe frontul de la Mărășești. Felia din țeavă de tun este amplasată pe o placă de oțel având în centru o brichetă ce imită un cartuș. A avut zeci de ani un dublu rol, atât acela de scrumieră-brichetă, cât și de pressepapier pe biroul familiei.
Ce obiect din colecția dvs. este cel mai valoros din punct de vedere sentimental?
Lada (valiză) de militar a bunicului cu care s-a întors de pe frontul rusesc, supraviețuind celui de-al Doilea Război Mondial. Această ladă a fost folosită ulterior până la moartea lor, în casa bunicilor din comuna Axinte, Ialomița, ca lada de mălai.
Am construit și un mic atelier chimico-mecanic, multe din piese (unele mai bătrâne chiar și de 100 de ani) primind o restaurare, curățare și îngrijire specială pentru a-și recăpăta frumusețea originală.
Ing. Cristian Dumitru
Ce credeți că a adus în viața dvs. colecția pe care o aveți expusă la Muzeul Colecționarilor și ce simțiți vizavi de ea din punct de vedere al preocupării, timpului pe care l-ați dedicat să o construiți și disciplinei?
Cu această colecție am aflat multe lucruri noi despre Primul și al Doilea Război Mondial, despre armamentul și cazarmamamentul folosit, locul marilor bătălii și o înțelegere mai corectă a conflictelor globale. Cu această ocazie am construit și un mic atelier chimico-mecanic, multe din piese (unele mai bătrâne chiar și de 100 de ani) primind o restaurare, curățare și îngrijire specială pentru a-și recăpăta frumusețea originală.
Care sunt cele mai neobișnuite locuri din care ați procurat obiectele din colecția dvs. expusă la Muzeul Colecționarilor?
Majoritatea au fost achiziționate din magazinele de antichități, târgurile de vechituri sau online, dar am reușit să salvez zeci de piese răscumpărându-le de la centre de recuperare, de la centre de fiare vechi, înainte de a fi trimise la topit, plătind pentru acestea chiar și de zece ori valoarea lor ca metal brut.
Pentru ce obiect din colecție v-ați dat cel mai mult peste cap ca să-l aveți?
Obiectul pentru care m-am zbătut cel mai mult este o masă de fumat realizată din proiectile din cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru aceasta a trebuit să mă împrumut la câțiva prieteni într-un timp foarte scurt, deoarece era finalul unui târg și negustorul urma să plece.
Acesta este rolul principal al unui colecționar, de a strânge obiecte pentru folosul și îmbogățirea spirituală a comunității.
Ing. Cristian Dumitru
Ce înseamnă pentru dvs. că aveți o colecție care acum e expusă într-un loc public precum Muzeul Colecționarilor, unde poate fi văzută și de alți oameni?
Înseamnă bucuria de a împărtăși cu ceilalți hobby-ul tău de o viață, colecția adunată cu sacrificii în peste 30 de ani. Consider că acesta este rolul principal al unui colecționar, de a strânge obiecte pentru folosul și îmbogățirea spirituală a comunității, nu doar pentru plăcerea sa proprie.
Ce v-ați dori să înțeleagă oamenii din colecția dvs. și cu ce mesaj v-ați dori să rămână în suflet?
Dacă celebrul citat spune, “Când armele vorbesc, muzele tac”, prin această colecție încerc să demonstrez vizitatorilor contrariul și anume că și în perioadele de conflicte militare, oamenii (soldații) și-au găsit timp, pricepere și talent pentru a făuri obiecte decorative chiar din obiecte militare, transformând un obiect de distrugere într-o operă de artă.
Muzeul Colecționarilor închide seria evenimentelor Pop-Up Museums din 2021, un proiect cultural Sun Plaza, care și-a propus să aducă muzeele mai aproape de bucureșteni într-o serie de expoziții neconvenționale. Inițiativa a debutat în 2020, cu expoziții realizate alături de Muzeul Căilor Ferate Române, Muzeul Parfumului și Institutul Astronomic al Academiei Române. În 2021, Pop-Up Museums a inclus colaborări cu Muzeul Municipiului București, Muzeul Telecomunicațiilor și Muzeul Aviației Române.
Articol creat de Andreea Vasile
Tu la ce te gândești când auzi cuvântul ”război”? Cu siguranță printre multele idei care-ți vin în minte nu se află și o colecție de obiecte decorative realizate de soldați, personal auxiliar al armatei, civili sau oricine a avut, la un moment dat, o legătură directă sau indirectă cu vreun conflict armat. O astfel de colecție numită ”Trench Art” sau, pe românește, Arta Tranșeelor îi aparține în România inginerului Cristian Dumitru. Această colecție unică poate fi acum vizitată la Muzeul Colecționarilor de la Sun Plaza până pe 24 octombrie.
Cele 4 colecții de la Muzeul Colecționarilor pe care le poți vizita se numesc:
”Arta Tranșeelor (Trench Art) în România”, care îi aparține inginerului Cristian Dumitru și care numără cea mai mare colecție de obiective decorative din România, cu peste 350 de piese, adunate în peste 30 de ani, toate realizate de soldați, personal auxiliar al armatei, prizonieri de război sau civili și a căror proveniență e legată direct de un conflict armat sau de urmările acestuia.
”Colecția Coca Cola”, care îi aparține lui Adrian Preda și care numără 500 de sticle Coca-Cola și 450 de coastere.
”Colecția Aparate Foto Vintage”, care îi aparține Ralucăi Chipriade și lui Paul Aioanei și care cuprinde 67 de aparate, ce prezintă evoluția tehnicii fotografice folosită în captarea imaginilor timp de un secol.
”Colecția Ceasuri de Buzunar”, care îi aparține lui Cristian Galeru și care include 15 ceasuri mecanice, funcționale, replici ale ceasurilor celebre din secolele XVIII- XIX, originalele fiind produse de firma Atlas, un sub-brand al faimoasei companii de ceasuri Elgin Watch Company. Ceasurile din expoziție sunt fabricate în secolul XXI, dar sunt un omagiu adus seriei foarte populare din secolele trecute.
Când ați început să deveniți interesat de obiectele colecționate și cum s-a transformat acest interes într-o pasiune, respectiv colecția pe care o aveți în prezent expusă la Muzeul Colecționarilor?
Acum 30 de ani am cumpărat primul obiect. De-a lungul timpului am mai achiziționat și alte obiecte de același tip, confecționate din resturi militare. Abia după vreo 10 ani, un prieten ziarist, plimbat prin lume, mi-a categorisit colecția ca fiind una de Trench Art. De atunci, căutarea pieselor din categoria Trench Art a a devenit o pasiune constantă, colecția crescând de la câteva zeci la câteva sute de piese.
Care este primul obiect din colecția dvs. care v-a stârnit interesul și pe care l-ați păstrat și care este povestea lui?
Primul obiect achiziționat a fost o scrumieră cu brichetă foarte interesantă (deși nu sunt fumător). Este o scrumieră cu brichetă realizată dintr-o “felie” de țeavă de tun (se observă cu ușurință ghinturile interioare). A fost realizată imediat după Primul Război Mondial dintr-un tun Skoda fără amortizor, de calibrul 105 mm. Cel de la care am achiziționat-o mi-a povestit ca bunicul lui a confecționat-o în cadrul atelierelor Arsenalului Militar din București (pe locul unde se află acum Palatul Parlamentului) folosind țeava unui tun fisurat în urma tragerilor repetate de pe frontul de la Mărășești. Felia din țeavă de tun este amplasată pe o placă de oțel având în centru o brichetă ce imită un cartuș. A avut zeci de ani un dublu rol, atât acela de scrumieră-brichetă, cât și de pressepapier pe biroul familiei.
Ce obiect din colecția dvs. este cel mai valoros din punct de vedere sentimental?
Lada (valiză) de militar a bunicului cu care s-a întors de pe frontul rusesc, supraviețuind celui de-al Doilea Război Mondial. Această ladă a fost folosită ulterior până la moartea lor, în casa bunicilor din comuna Axinte, Ialomița, ca lada de mălai.
Am construit și un mic atelier chimico-mecanic, multe din piese (unele mai bătrâne chiar și de 100 de ani) primind o restaurare, curățare și îngrijire specială pentru a-și recăpăta frumusețea originală.
Ing. Cristian Dumitru
Ce credeți că a adus în viața dvs. colecția pe care o aveți expusă la Muzeul Colecționarilor și ce simțiți vizavi de ea din punct de vedere al preocupării, timpului pe care l-ați dedicat să o construiți și disciplinei?
Cu această colecție am aflat multe lucruri noi despre Primul și al Doilea Război Mondial, despre armamentul și cazarmamamentul folosit, locul marilor bătălii și o înțelegere mai corectă a conflictelor globale. Cu această ocazie am construit și un mic atelier chimico-mecanic, multe din piese (unele mai bătrâne chiar și de 100 de ani) primind o restaurare, curățare și îngrijire specială pentru a-și recăpăta frumusețea originală.
Care sunt cele mai neobișnuite locuri din care ați procurat obiectele din colecția dvs. expusă la Muzeul Colecționarilor?
Majoritatea au fost achiziționate din magazinele de antichități, târgurile de vechituri sau online, dar am reușit să salvez zeci de piese răscumpărându-le de la centre de recuperare, de la centre de fiare vechi, înainte de a fi trimise la topit, plătind pentru acestea chiar și de zece ori valoarea lor ca metal brut.
Pentru ce obiect din colecție v-ați dat cel mai mult peste cap ca să-l aveți?
Obiectul pentru care m-am zbătut cel mai mult este o masă de fumat realizată din proiectile din cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru aceasta a trebuit să mă împrumut la câțiva prieteni într-un timp foarte scurt, deoarece era finalul unui târg și negustorul urma să plece.
Acesta este rolul principal al unui colecționar, de a strânge obiecte pentru folosul și îmbogățirea spirituală a comunității.
Ing. Cristian Dumitru
Ce înseamnă pentru dvs. că aveți o colecție care acum e expusă într-un loc public precum Muzeul Colecționarilor, unde poate fi văzută și de alți oameni?
Înseamnă bucuria de a împărtăși cu ceilalți hobby-ul tău de o viață, colecția adunată cu sacrificii în peste 30 de ani. Consider că acesta este rolul principal al unui colecționar, de a strânge obiecte pentru folosul și îmbogățirea spirituală a comunității, nu doar pentru plăcerea sa proprie.
Ce v-ați dori să înțeleagă oamenii din colecția dvs. și cu ce mesaj v-ați dori să rămână în suflet?
Dacă celebrul citat spune, “Când armele vorbesc, muzele tac”, prin această colecție încerc să demonstrez vizitatorilor contrariul și anume că și în perioadele de conflicte militare, oamenii (soldații) și-au găsit timp, pricepere și talent pentru a făuri obiecte decorative chiar din obiecte militare, transformând un obiect de distrugere într-o operă de artă.
Muzeul Colecționarilor închide seria evenimentelor Pop-Up Museums din 2021, un proiect cultural Sun Plaza, care și-a propus să aducă muzeele mai aproape de bucureșteni într-o serie de expoziții neconvenționale. Inițiativa a debutat în 2020, cu expoziții realizate alături de Muzeul Căilor Ferate Române, Muzeul Parfumului și Institutul Astronomic al Academiei Române. În 2021, Pop-Up Museums a inclus colaborări cu Muzeul Municipiului București, Muzeul Telecomunicațiilor și Muzeul Aviației Române.
Articol creat de Andreea Vasile
