Cele 4 colecții de la Muzeul Colecționarilor pe care le poți vizita se numesc:
”Arta Tranșeelor (Trench Art) în România”, care îi aparține inginerului Cristian Dumitru și care numără cea mai mare colecție de obiective decorative din România, cu peste 350 de piese, adunate în peste 30 de ani, toate realizate de soldați, personal auxiliar al armatei, prizonieri de război sau civili și a căror proveniență e legată direct de un conflict armat sau de urmările acestuia.
”Colecția Coca Cola”, care îi aparține lui Adrian Preda și care numără 500 de sticle Coca-Cola și 450 de coastere.
”Colecția Aparate Foto Vintage”, care îi aparține Ralucăi Chipriade și lui Paul Aioanei și care cuprinde 67 de aparate, ce prezintă evoluția tehnicii fotografice folosită în captarea imaginilor timp de un secol.
”Colecția Ceasuri de Buzunar”, care îi aparține lui Cristian Galeru și care include 15 ceasuri mecanice, funcționale, replici ale ceasurilor celebre din secolele XVIII- XIX, originalele fiind produse de firma Atlas, un sub-brand al faimoasei companii de ceasuri Elgin Watch Company. Ceasurile din expoziție sunt fabricate în secolul XXI, dar sunt un omagiu adus seriei foarte populare din secolele trecute.
Când ați început să deveniți interesat de obiectele colecționate și cum s-a transformat acest interes într-o pasiune, respectiv colecția pe care o aveți în prezent expusă la Muzeul Colecționarilor?
Raluca: Prin natura meseriei, am fost dintotdeauna interesată de aparatele foto și, în general, de tehnică și tehnologie. Îmi amintesc că încă nu lucram ca fotograf si eram poate abia la începutul drumului cu acest domeniu, când am descoperit aparatul unchiului mamei mele într-un dulap și m-am gândit că aș putea să încep să fac poze direct pe film. Cred că am iubit ideea de fotografie pe film încă dinainte de a stăpâni digitalul. Astfel că, ușor, ușor, am început să achiziționez câte un aparat foto pe film, din dorința de a testa cât mai multe. Și, aparat cu aparat, an cu an, s-a ajuns la această colecție.
Paul: Am fost mereu atras de fotografia veche (aparate foto, imagini foto), dar numai în ultimii 4-5 ani am început să colecționez camere foto, găsindu-le în târgurile de vechituri sau online. Nici nu am realizat că începusem să dau naștere unei colecții.
Cel mai interesant obiect din colecție probabil că este aparatul foto C.P. Goertz, confecționat la 1900, și care a fost “vedeta” unui atelier foto din Cugir până în anii ’80.
Paul Aioanei
Care este primul obiect din colecția dvs. care v-a stârnit interesul și pe care l-ați păstrat și care este povestea lui?
Raluca: Cum această colecție a pornit inițial separat, apoi și-a unit drumurile odată ce noi ni le-am unit, în cazul meu, primul aparat foto a fost un Zorki 4, chiar aparatul unchiului mamei, ce se afla deja în posesia noastră și, evident, și cel cu cea mai mare valoare sentimentală. Nu îi știu povestea exactă din cadrul familiei, însă am făcut o căutare mai amănunțită în legătură cu zona tehnică și am descoperit că există mai multe modele similare, că au fost mai multe serii și că aparatul este unul sovietic, fiind o copie a celebrului Leica.
Paul: Cel mai interesant obiect din colecție probabil că este aparatul foto C.P. Goertz, confecționat la 1900, și care a fost “vedeta” unui atelier foto din Cugir până în anii ’80, când atelierul a fost închis, iar aparatul a fost dăruit asistentului fotografului. Acesta (asistentul) a fost nevoit să îl pună spre vânzare în 2017, când a ajuns în atelierul meu fotografic din București.
Ce obiect din colecția dvs. este cel mai valoros din punct de vedere sentimental?
Raluca: Ar fi câteva, primul evident fiind cel mai sus menționat. Apoi al doilea a fost un Lubitel 2, care, de altfel, a fost și primul aparat cumpărat de mine vreodată, și mă leagă de el începuturile pe film. Ultimul, dar nu cel din urmă, ar fi un aparat bijuterie, Welta Penti 0, pe care nu mi l-am permis ceva timp, însă pe care l-am achiziționat din banii unei ședinte foto extrem de faine.
Paul: Primul aparat foto a fost dăruit de tatăl meu în 1994, când m-a introdus fotografiei pe film prin cursurile de la Palatul Elevului, din Bacău. Aveam 13 ani, iar acel aparat foto face parte din actuala colecție, este un Agat 18, care realizează 72 de cadre, în loc de 36.
Ce credeți că a adus în viața dvs. colecția pe care o aveți și ce simțiți vizavi de ea din punct de vedere al preocupării, timpului pe care l-ați dedicat să o construiți și disciplinei?
Raluca: Nu aș putea spune că îi dedic un timp anume, neîncepând ca o colecție în mod special. Însă sunt sigură că ce a condus aici a fost pasiunea pentru fotografie, în speță pentru fotografia pe film și, evident, nu în ultimul rând, faptul că amândoi suntem atrași de aceeași zonă, așa că, într-un fel sau altul, am “vânat” împreună aceste mici comori.
Paul: Colecția nu îmi ocupă mult timp, din fericire, poate doar când este ziua de șters praful, iar în timp colecția a crescut încet, fără a conștientiza acest lucru. Nu am planificat niciodată să fac o astfel de colecție și nu știu nici dacă mă voi opri cândva din a crește această colecție de aparate foto.
Care sunt cele mai neobișnuite locuri din care ați procurat obiectele din colecția dvs.?
Raluca: Trebuie să recunosc că nu am avut ocazia să le cumpăr din locuri neapărat inedite, majoritatea fiind cumpărate de pe OLX, eBay sau târgurile de vechituri.
Paul: În general, aparatele foto au fost găsite prin târgurile de vechituri din România, multe acoperite de alte vechituri, aproape insesizabile. Altele au fost găsite în mediul online de la noi sau alte țări.
Pentru ce obiect din colecție v-ați dat cel mai mult peste cap ca să-l aveți?
Raluca: Cred că cel mai mult m-am chinuit să obțin un Agfa Clack, fiind chiar înainte de sărbătorile pascale. L-am găsit într-un târg de vechituri, însă nu l-am cumpărat atunci. Am rămas cu gandul la el, la forma lui butucănoasă și mai puțin obișnuită, și cum nu aveam nimic de tipul acela în colecție, m-am întors după el. Însă cum era de așteptat, nu l-am mai găsit. A durat cam o săptămână de căutări online să îl găsesc fix cu o zi înainte de sărbători și de o călătorie deja planificată. Nu este un aparat extraordinar din punct de vedere al calității lentilei, însă fix asta îmi place extrem de mult, faptul că oferă acel “aer” vintage imaginilor. Așa că aș putea spune că este unul din aparatele mele preferate din colecție.
Paul: Aparatul foto cel mai mare, care este înalt cât un om, și la fel de greu, cel luat din Cugir în 2017. L-am văzut online, iar a doua zi eram în drum spre Alba Iulia cu mașina, de unde l-am și luat, uitat în podul asistentului fotografului ce l-a avut și folosit cu mulți ani în urmă.
Mi se pare într-un fel că am făcut dreptate acestor aparate care au fost abandonate, pierdute, aruncate prin târguri, iar acum primesc atenția cuvenită.
Raluca Chipriade
Ce înseamnă pentru dvs. că aveți o colecție care acum e expusă într-un loc public unde poate fi văzută și de alți oameni?
Raluca: Este un sentiment nou. Chiar dacă am mai participat la expoziții personale cu lucrările fotografice, acum mă simt ușor diferit. Este ca și cum aș avea copiii la serbare și sunt mândră să îi văd acolo. Mi se pare într-un fel că am făcut dreptate acestor aparate care au fost abandonate, pierdute, aruncate prin târguri, iar acum primesc atenția cuvenită.
Paul: Mă bucură acest lucru, și văd reacții pozitive neașteptate de la vizitatori și prieteni. Foarte multă lume vede pentru prima dată aparate fotografice din secolul trecut, unii recunosc aparatele foto pe care le aveau părinții sau bunicii lor.
Ce v-ați dori să înțeleagă oamenii din colecția dvs. și cu ce mesaj v-ați dori să rămână în suflet?
Raluca: Mi-aș dori să îi bucure vizual, poate să îi facă și pe ei curioși să încerce magia filmului și, nu în ultimul rând, să le arate că nu ai nevoie de foarte mulți bani ca să ai o colecție valoroasă, ci să cauți în locurile potrivite. Mesajul pe care mi-aș dori să îl păstreze în suflet ar fi: să își urmeze visurile, pasiunile, fiindcă doar asta îi poate face cu adevărat fericiți!
Paul: Mi-ar plăcea ca tot mai multă lume să aprecieze fotografia veche, să înțeleagă ce însemna să mergi la fotograf acum câteva decenii, și că încă mai există oameni care folosesc astfel de aparate zilnic. Toate aparatele din colecție sunt funcționale.
Toate aparatele din colecție sunt funcționale.
Paul Aioanei
Muzeul Colecționarilor închide seria evenimentelor Pop-Up Museums din 2021, un proiect cultural Sun Plaza, care și-a propus să aducă muzeele mai aproape de bucureșteni într-o serie de expoziții neconvenționale. Inițiativa a debutat în 2020, cu expoziții realizate alături de Muzeul Căilor Ferate Române, Muzeul Parfumului și Institutul Astronomic al Academiei Române. În 2021, Pop-Up Museums a inclus colaborări cu Muzeul Municipiului București, Muzeul Telecomunicațiilor și Muzeul Aviației Române.
Articol creat de Andreea Vasile
Cele 4 colecții de la Muzeul Colecționarilor pe care le poți vizita se numesc:
”Arta Tranșeelor (Trench Art) în România”, care îi aparține inginerului Cristian Dumitru și care numără cea mai mare colecție de obiective decorative din România, cu peste 350 de piese, adunate în peste 30 de ani, toate realizate de soldați, personal auxiliar al armatei, prizonieri de război sau civili și a căror proveniență e legată direct de un conflict armat sau de urmările acestuia.
”Colecția Coca Cola”, care îi aparține lui Adrian Preda și care numără 500 de sticle Coca-Cola și 450 de coastere.
”Colecția Aparate Foto Vintage”, care îi aparține Ralucăi Chipriade și lui Paul Aioanei și care cuprinde 67 de aparate, ce prezintă evoluția tehnicii fotografice folosită în captarea imaginilor timp de un secol.
”Colecția Ceasuri de Buzunar”, care îi aparține lui Cristian Galeru și care include 15 ceasuri mecanice, funcționale, replici ale ceasurilor celebre din secolele XVIII- XIX, originalele fiind produse de firma Atlas, un sub-brand al faimoasei companii de ceasuri Elgin Watch Company. Ceasurile din expoziție sunt fabricate în secolul XXI, dar sunt un omagiu adus seriei foarte populare din secolele trecute.
Când ați început să deveniți interesat de obiectele colecționate și cum s-a transformat acest interes într-o pasiune, respectiv colecția pe care o aveți în prezent expusă la Muzeul Colecționarilor?
Raluca: Prin natura meseriei, am fost dintotdeauna interesată de aparatele foto și, în general, de tehnică și tehnologie. Îmi amintesc că încă nu lucram ca fotograf si eram poate abia la începutul drumului cu acest domeniu, când am descoperit aparatul unchiului mamei mele într-un dulap și m-am gândit că aș putea să încep să fac poze direct pe film. Cred că am iubit ideea de fotografie pe film încă dinainte de a stăpâni digitalul. Astfel că, ușor, ușor, am început să achiziționez câte un aparat foto pe film, din dorința de a testa cât mai multe. Și, aparat cu aparat, an cu an, s-a ajuns la această colecție.
Paul: Am fost mereu atras de fotografia veche (aparate foto, imagini foto), dar numai în ultimii 4-5 ani am început să colecționez camere foto, găsindu-le în târgurile de vechituri sau online. Nici nu am realizat că începusem să dau naștere unei colecții.
Cel mai interesant obiect din colecție probabil că este aparatul foto C.P. Goertz, confecționat la 1900, și care a fost “vedeta” unui atelier foto din Cugir până în anii ’80.
Paul Aioanei
Care este primul obiect din colecția dvs. care v-a stârnit interesul și pe care l-ați păstrat și care este povestea lui?
Raluca: Cum această colecție a pornit inițial separat, apoi și-a unit drumurile odată ce noi ni le-am unit, în cazul meu, primul aparat foto a fost un Zorki 4, chiar aparatul unchiului mamei, ce se afla deja în posesia noastră și, evident, și cel cu cea mai mare valoare sentimentală. Nu îi știu povestea exactă din cadrul familiei, însă am făcut o căutare mai amănunțită în legătură cu zona tehnică și am descoperit că există mai multe modele similare, că au fost mai multe serii și că aparatul este unul sovietic, fiind o copie a celebrului Leica.
Paul: Cel mai interesant obiect din colecție probabil că este aparatul foto C.P. Goertz, confecționat la 1900, și care a fost “vedeta” unui atelier foto din Cugir până în anii ’80, când atelierul a fost închis, iar aparatul a fost dăruit asistentului fotografului. Acesta (asistentul) a fost nevoit să îl pună spre vânzare în 2017, când a ajuns în atelierul meu fotografic din București.
Ce obiect din colecția dvs. este cel mai valoros din punct de vedere sentimental?
Raluca: Ar fi câteva, primul evident fiind cel mai sus menționat. Apoi al doilea a fost un Lubitel 2, care, de altfel, a fost și primul aparat cumpărat de mine vreodată, și mă leagă de el începuturile pe film. Ultimul, dar nu cel din urmă, ar fi un aparat bijuterie, Welta Penti 0, pe care nu mi l-am permis ceva timp, însă pe care l-am achiziționat din banii unei ședinte foto extrem de faine.
Paul: Primul aparat foto a fost dăruit de tatăl meu în 1994, când m-a introdus fotografiei pe film prin cursurile de la Palatul Elevului, din Bacău. Aveam 13 ani, iar acel aparat foto face parte din actuala colecție, este un Agat 18, care realizează 72 de cadre, în loc de 36.
Ce credeți că a adus în viața dvs. colecția pe care o aveți și ce simțiți vizavi de ea din punct de vedere al preocupării, timpului pe care l-ați dedicat să o construiți și disciplinei?
Raluca: Nu aș putea spune că îi dedic un timp anume, neîncepând ca o colecție în mod special. Însă sunt sigură că ce a condus aici a fost pasiunea pentru fotografie, în speță pentru fotografia pe film și, evident, nu în ultimul rând, faptul că amândoi suntem atrași de aceeași zonă, așa că, într-un fel sau altul, am “vânat” împreună aceste mici comori.
Paul: Colecția nu îmi ocupă mult timp, din fericire, poate doar când este ziua de șters praful, iar în timp colecția a crescut încet, fără a conștientiza acest lucru. Nu am planificat niciodată să fac o astfel de colecție și nu știu nici dacă mă voi opri cândva din a crește această colecție de aparate foto.
Care sunt cele mai neobișnuite locuri din care ați procurat obiectele din colecția dvs.?
Raluca: Trebuie să recunosc că nu am avut ocazia să le cumpăr din locuri neapărat inedite, majoritatea fiind cumpărate de pe OLX, eBay sau târgurile de vechituri.
Paul: În general, aparatele foto au fost găsite prin târgurile de vechituri din România, multe acoperite de alte vechituri, aproape insesizabile. Altele au fost găsite în mediul online de la noi sau alte țări.
Pentru ce obiect din colecție v-ați dat cel mai mult peste cap ca să-l aveți?
Raluca: Cred că cel mai mult m-am chinuit să obțin un Agfa Clack, fiind chiar înainte de sărbătorile pascale. L-am găsit într-un târg de vechituri, însă nu l-am cumpărat atunci. Am rămas cu gandul la el, la forma lui butucănoasă și mai puțin obișnuită, și cum nu aveam nimic de tipul acela în colecție, m-am întors după el. Însă cum era de așteptat, nu l-am mai găsit. A durat cam o săptămână de căutări online să îl găsesc fix cu o zi înainte de sărbători și de o călătorie deja planificată. Nu este un aparat extraordinar din punct de vedere al calității lentilei, însă fix asta îmi place extrem de mult, faptul că oferă acel “aer” vintage imaginilor. Așa că aș putea spune că este unul din aparatele mele preferate din colecție.
Paul: Aparatul foto cel mai mare, care este înalt cât un om, și la fel de greu, cel luat din Cugir în 2017. L-am văzut online, iar a doua zi eram în drum spre Alba Iulia cu mașina, de unde l-am și luat, uitat în podul asistentului fotografului ce l-a avut și folosit cu mulți ani în urmă.
Mi se pare într-un fel că am făcut dreptate acestor aparate care au fost abandonate, pierdute, aruncate prin târguri, iar acum primesc atenția cuvenită.
Raluca Chipriade
Ce înseamnă pentru dvs. că aveți o colecție care acum e expusă într-un loc public unde poate fi văzută și de alți oameni?
Raluca: Este un sentiment nou. Chiar dacă am mai participat la expoziții personale cu lucrările fotografice, acum mă simt ușor diferit. Este ca și cum aș avea copiii la serbare și sunt mândră să îi văd acolo. Mi se pare într-un fel că am făcut dreptate acestor aparate care au fost abandonate, pierdute, aruncate prin târguri, iar acum primesc atenția cuvenită.
Paul: Mă bucură acest lucru, și văd reacții pozitive neașteptate de la vizitatori și prieteni. Foarte multă lume vede pentru prima dată aparate fotografice din secolul trecut, unii recunosc aparatele foto pe care le aveau părinții sau bunicii lor.
Ce v-ați dori să înțeleagă oamenii din colecția dvs. și cu ce mesaj v-ați dori să rămână în suflet?
Raluca: Mi-aș dori să îi bucure vizual, poate să îi facă și pe ei curioși să încerce magia filmului și, nu în ultimul rând, să le arate că nu ai nevoie de foarte mulți bani ca să ai o colecție valoroasă, ci să cauți în locurile potrivite. Mesajul pe care mi-aș dori să îl păstreze în suflet ar fi: să își urmeze visurile, pasiunile, fiindcă doar asta îi poate face cu adevărat fericiți!
Paul: Mi-ar plăcea ca tot mai multă lume să aprecieze fotografia veche, să înțeleagă ce însemna să mergi la fotograf acum câteva decenii, și că încă mai există oameni care folosesc astfel de aparate zilnic. Toate aparatele din colecție sunt funcționale.
Toate aparatele din colecție sunt funcționale.
Paul Aioanei
Muzeul Colecționarilor închide seria evenimentelor Pop-Up Museums din 2021, un proiect cultural Sun Plaza, care și-a propus să aducă muzeele mai aproape de bucureșteni într-o serie de expoziții neconvenționale. Inițiativa a debutat în 2020, cu expoziții realizate alături de Muzeul Căilor Ferate Române, Muzeul Parfumului și Institutul Astronomic al Academiei Române. În 2021, Pop-Up Museums a inclus colaborări cu Muzeul Municipiului București, Muzeul Telecomunicațiilor și Muzeul Aviației Române.
Articol creat de Andreea Vasile
